montabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (cf. fr. montable)

1. care poate fi montat, care poate fi asamblat.
2. (antonim) demontabil.

baionetă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. baïonnette)

1. armă albă pentru împungere, cu lama tăioasă, ascuțită la vârf.
2. tăietură în segmenții pistoanelor, care permite trecerea de abur sau de gaze.
3. (tehn.) îmbinare demontabilă între două piese, care necesită montări și demontări rapide.

cuplaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. couplage)

1. cuplare; legătură realizată între două sau mai multe circuite electrice prin rezistoare, bobine etc. sau prin intermediul câmpului electromagnetic variabil.
2. dispozitiv demontabil pentru legarea a două circuite electrice sau a două elemente ale unui sistem tehnic; acuplaj.
3. program sportiv din două meciuri (de același fel) care se desfășoară în continuare pe același teren.

demontabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. démontable)

1. care se poate demonta, dezasambla.
2. (figurat) (despre noțiuni abstracte) care este susceptibil la o descompunere analitică; (înv.) descomponibil.
3. (antonime) montabil (care poate fi montat); indemontabil (care nu poate fi demontat).

fiting

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. fitting, germ. Fitting)

1. piesă tubulară filetată la capete, folosită pentru asamblarea demontabilă a țevilor.

garnitură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. garniture)

1. accesoriu pentru împodobirea sau completarea unui lucru; podoabă, ornament.
2. adaos de legume, salată etc. care se servește la friptură.
3. element plastic de etanșare între piesele rigide; ansamblu de piese demontabile care se fixează pe piese supuse uzurii prin frecare, pentru a le proteja.
4. ansamblu de obiecte, piese, scule etc. care formează un asortiment complet.
5. totalitatea pieselor de același fel ale unei mașini.
6. echipă (completă).
7. ~ de tren = ansamblu format din locomotivă și vagoanele unui tren.
8. greementul unui catarg, unei vergi, unei vele.
9. ~ de cromozomi = totalitatea cromozomilor din celulele somatice ale unui individ.
10. (poligr.) ~ de litere = serie de caractere de același fel, dar de corpuri diferite.

gujon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. goujon)

1. tijă filetată în același sens pe toată lungimea sa sau numai la cele două capete, la îmbinarea demontabilă a două piese.
2. bară de oțel îngropată în stratul de rezistență al unei îmbrăcăminți rutiere din beton, paralelă cu axa drumului la rosturile transversale de dilatație ale planșelor.
3. piesă îngropată în zidărie pentru a permite fixarea prin cuie sau șuruburi a tocului unei uși ori ferestre; diblu, ghermea.