Rezultate secundare (Abur):
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (din abur + [auto]mobil)
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (tc. sabur)
1. plantă din familia liliacee (Aloe ferax, Aloe succotrina).
2. substanță solidă cu miros plăcut și gust amar, extrasă din frunzele unor specii de aloe, întrebuințată în medicină; (înv.) sarisabri.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aquatubulaire)
1. (despre cazane cu aburi) cu tuburi prin care circulă apa.
Parte de vorbire: s.
Origine: (autoclavă + -iza)
1. tratare a unor materiale cu aburi sub presiune în instalaţii industriale cu autoclave.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. baïonnette)
1. armă albă pentru împungere, cu lama tăioasă, ascuţită la vârf.
2. tăietură în segmenţii pistoanelor, care permite trecerea de abur sau de gaze.
3. (tehn.) îmbinare demontabilă între două piese, care necesită montări şi demontări rapide.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl. booster)
1. motor cu abur auxiliar care antrenează roţile libere purtătoare ale unor locomotive cu abur pentru mărirea forţei de tracţiune.
2. (electr., telec.) generator auxiliar pentru sporirea tensiunii; survoltor.
3. fuzee cu mare putere de propulsie şi de scurtă durată, pentru lansarea proiectilelor teleghidate; rachetă auxiliară.
4. (med.) nouă doză de vaccin administrată pentru a întări răspunsul imunitar; rapel.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cylindrée)
1. volumul cilindrului unui motor, al unei maşini cu abur între poziţiile extreme ale pistonului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. décapode/s/)
1. pl. ordin de crustacee superioare cu cinci perechi de picioare.
2. subordin de cefalopode cu zece tentacule şi un rudiment de cochilie.
3. (sg.) locomotivă cu abur având cinci osii motoare cuplate.