aburomobil

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (din abur + [auto]mobil)

1. automobil cu aburi.

sabur

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (tc. sabur)

1. plantă din familia liliacee (Aloe ferax, Aloe succotrina).
2. substanță solidă cu miros plăcut și gust amar, extrasă din frunzele unor specii de aloe, întrebuințată în medicină; (înv.) sarisabri.
3. (fig.) alinare.
4. (var.) sabor.

acvatubular, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aquatubulaire)

1. (despre cazane cu aburi) cu tuburi prin care circulă apa.

autoclavizare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (autoclavă + -iza)

1. tratare a unor materiale cu aburi sub presiune în instalații industriale cu autoclave.

baionetă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. baïonnette)

1. armă albă pentru împungere, cu lama tăioasă, ascuțită la vârf.
2. tăietură în segmenții pistoanelor, care permite trecerea de abur sau de gaze.
3. (tehn.) îmbinare demontabilă între două piese, care necesită montări și demontări rapide.

booster

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl. booster)

1. motor cu abur auxiliar care antrenează roțile libere purtătoare ale unor locomotive cu abur pentru mărirea forței de tracțiune.
2. (electr., telec.) generator auxiliar pentru sporirea tensiunii; survoltor.
3. fuzee cu mare putere de propulsie și de scurtă durată, pentru lansarea proiectilelor teleghidate; rachetă auxiliară.
4. (med.) nouă doză de vaccin administrată pentru a întări răspunsul imunitar; rapel.

cilindree

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cylindrée)

1. volumul cilindrului unui motor, al unei mașini cu abur între pozițiile extreme ale pistonului.

decapode

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. décapode/s/)

1. pl. ordin de crustacee superioare cu cinci perechi de picioare.
2. subordin de cefalopode cu zece tentacule și un rudiment de cochilie.
3. (sg.) locomotivă cu abur având cinci osii motoare cuplate.