OK
X
asambla
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. assembler)
1.
a
reuni,
a
îmbina
două
sau
mai
multe
piese,
segmente.
2.
(inform.)
a
efectua
o
asamblare.
asamblaj
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. assemblage)
1.
asamblare.
2.
sistem
format
din
două
sau
mai
multe
piese,
elemente
asamblate
între
ele.
3.
fotogramă
prin
îmbinarea
mai
multor
fotograme
parțiale.
asamblare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (asambla)
1.
acțiunea
de
a
asambla.
2.
(inform.)
operația
de
traducere
în
limbaj
de
mașină
a
unui
program
de
către
asamblor
(II).
dezasambla
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. désassembler)
1.
(tehn.)
a
demonta,
a
desface
un
asamblaj
de
piese.
2.
(inform.)
a
transpune
invers
un
program
de
cod-mașină
în
mnemonicele
limbajului
de
asamblare.
asambla
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. assembler)
1.
a
reuni,
a
îmbina
două
sau
mai
multe
piese,
segmente.
2.
(inform.)
a
efectua
o
asamblare.
asamblaj
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. assemblage)
1.
asamblare.
2.
sistem
format
din
două
sau
mai
multe
piese,
elemente
asamblate
între
ele.
3.
fotogramă
prin
îmbinarea
mai
multor
fotograme
parțiale.
asamblare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (asambla)
1.
acțiunea
de
a
asambla.
2.
(inform.)
operația
de
traducere
în
limbaj
de
mașină
a
unui
program
de
către
asamblor
(II).
asambleză
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. assembleuse)
1.
mașină
de
asamblat
cabluri
electrice.
asamblor, -oare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. assembleur)
1.
s.
m.
f.
muncitor
specialist
în
asamblarea
pieselor,
a
subansamblelor.
2.
s.
n.
(inform.)
program
care
prelucrează
instrucțiunile
scrise
într-un
limbaj
simbolic
pentru
calculator.
brachet
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (engl. bracket)
1.
placă
de
metal
folosită
pentru
ranforsarea
unei
piese
sau
pentru
asamblarea
barelor
care
se
unesc
într-un
nod
al
unei
grinzi;
guseu.