Dictionar

asfalt

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. asphalte, lat. asphaltus, gr. asphaltos)

1. rocă sedimentară, solidă, neagră, dintr-un amestec de bitum cu alte materiale minerale, în special pentru asfaltarea drumurilor.
2. orice îmbrăcăminte rutieră pe bază de bitum.
 

asfaltor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. asphalteur)

1. muncitor specializat în lucrări de asfaltare.
 

șosela

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (şosea)

1. a transforma un drum în șosea prin pietruire sau asfaltare.
2. a înzestra o regiune cu o rețea de șosele.