Dictionar

căzăci

Parte de vorbire:  vb. refl.  
Etimologie: (cazac)

1. a se face cazac; a transforma în cazaci.
2. (var.) a se cazaci.
 

căzăcime

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cazac + -ime)

1. totalitate a cazacilor; mulțime de cazaci.
 

căzăcioaică

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cazac + -oaică)

1. nevastă de cazac; (var.) cazacioaică.
 

căzăcire

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (căzăci)

1. trecere la cazaci; căzăcit, (var.) cazacire.
 

căzăcit, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (căzăci)

1. care a devenit cazac; (var.) cazacit.
 

căzăceasca

Parte de vorbire:  s.f. art.  
Etimologie: (cazac + -ească)
Folk dance Kozachok
Dansatori de cazacioc, 1880

1. numele unui dans tradițional ucrainean, executat în trecut de cazaci, cu ritm moderat la început, apoi din ce în ce mai accelerat; melodie după care se execută acest dans; cazacioc, cazacincă.
 

căzăcesc, -ească

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (cazac + -esc)

1. specific cazacilor; de cazaci.
2. care se referă la cazaci.
3. care provine de cazaci.
4. care aparține cazacilor.
 

căzăcește

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (cazac + -ește)

1. în felul cazacilor; ca un cazac.
2. (var.) cazacește.
 

căzăci

Parte de vorbire:  vb. refl.  
Etimologie: (cazac)

1. a se face cazac; a transforma în cazaci.
2. (var.) a se cazaci.
 

căzăcime

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cazac + -ime)

1. totalitate a cazacilor; mulțime de cazaci.
 

căzăcioaică

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cazac + -oaică)

1. nevastă de cazac; (var.) cazacioaică.