OK
X
căzăci
Parte de vorbire:
vb. refl.
Etimologie: (cazac)
1.
a
se
face
cazac;
a
transforma
în
cazaci.
2.
(var.)
a
se
cazaci.
căzăcime
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (cazac + -ime)
1.
totalitate
a
cazacilor;
mulțime
de
cazaci.
căzăcioaică
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (cazac + -oaică)
1.
nevastă
de
cazac;
(var.)
cazacioaică.
căzăcire
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (căzăci)
1.
trecere
la
cazaci;
căzăcit,
(var.)
cazacire.
căzăcit, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (căzăci)
1.
care
a
devenit
cazac;
(var.)
cazacit.
căzăceasca
Parte de vorbire:
s.f. art.
Etimologie: (cazac + -ească)
Dansatori de cazacioc, 1880
1.
numele
unui
dans
tradițional
ucrainean,
executat
în
trecut
de
cazaci,
cu
ritm
moderat
la
început,
apoi
din
ce
în
ce
mai
accelerat;
melodie
după
care
se
execută
acest
dans;
cazacioc,
cazacincă.
căzăcesc, -ească
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (cazac + -esc)
1.
specific
cazacilor;
de
cazaci.
2.
care
se
referă
la
cazaci.
3.
care
provine
de
cazaci.
4.
care
aparține
cazacilor.
căzăcește
Parte de vorbire:
adv.
Etimologie: (cazac + -ește)
1.
în
felul
cazacilor;
ca
un
cazac.
2.
(var.)
cazacește.
căzăci
Parte de vorbire:
vb. refl.
Etimologie: (cazac)
1.
a
se
face
cazac;
a
transforma
în
cazaci.
2.
(var.)
a
se
cazaci.
căzăcime
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (cazac + -ime)
1.
totalitate
a
cazacilor;
mulțime
de
cazaci.
căzăcioaică
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (cazac + -oaică)
1.
nevastă
de
cazac;
(var.)
cazacioaică.