Dictionar

argonaut

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. argonaute, gr. argonautes)

1. (mit.; pl.) eroi antici greci care au plecat în Colchida (pe corabia „Argo”) în căutarea lânii de aur.
2. (fig.) navigator îndrăzneț.
3. moluscă cefalopodă din mările calde.
 

belemnit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bélemnite)

1. moluscă cefalopodă fosilă, cu un os intern de susținere.
 

ceratit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cératite)

1. moluscă cefalopodă fosilă din ordinul amonitidelor.
 

nautil

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. nautile, lat. nautilus)

1. moluscă cefalopodă (fosilă) din mările tropicale, cu cochilie spiralată și compartimentată.
2. (ant.) lampă în formă de nautil.
3. piesă de orfevrărie dintr-o cochilie de nautil, montată în metal, reprezentând o divinitate a mării.
4. (var.) nautilus.
 

sepie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. sépia, lat. sepia)

1. moluscă cefalopodă marină, cu corpul oval și cu brațe tentaculare, care, când este atacată, emană un lichid negricios ce tulbură apa.
 

NAUTILO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (gr. nautilos „marinar, navigator”)

1. „nautil, moluscă cefalopodă”.