Dictionar

cleft

Parte de vorbire:  s.m. (învechit)  
Etimologie: (grec. κλέφτης, kleftis „hoț”)

1. (Grecia Antică) nume dat muntenilor din Olimp.
2. haiduc grec din Pind care, în timpul invaziei turcești, participa adesea la prădarea satelor și orașelor învecinate.
 

cheie de determinare; cheie dichotomică

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT clavis analytica
2. FR clef analytique; clef dichotomique
3. EN analytical-key, dichotomous key
4. DE analytischer Bestimmungsschlüssel
5. RU ключ для определеие
6. HU határozó kulcs; dichotómikus kulcs, kétágú kulcs
 

crăpătură

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT rima
2. FR rime; fente
3. EN crack; slit; fissure; chink; cleft
4. DE Riss; Ritz; Spalt
5. RU щель; трещинa
6. HU hasadék, repedék
 

despicat; crăpat

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT scissus
2. FR fendu
3. EN split; cleft
4. DE gespalten; eingeschnitten
5. RU рaсщеплённый; рaсколотый; треснувший
6. HU bevágott, bemetszett; hasadt, hasadásos
 

fisurat

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT fissuratus; fissus
2. FR fissuré; fendillé
3. EN fissurate; fissured; cleft; split
4. DE gespalten
5. RU рaстрескaвшийся; с трещинaми
6. HU hasogatott, bevagdalt
 

șlepcui

Parte de vorbire:  vb. tr. (Mold.; Transilv.)  
Etimologie: (cf. ger. Schlappe „lovitură, palmă”)

1. a pălmui.
2. (reg.) a șclefui, a șlefui.
 

clevetire

Parte de vorbire:  s.f. (pop., fam.)  
Etimologie: (cleveti)

1. acțiunea de a cleveti și rezultatul ei; cleveteală, defăimare, calomniere.
2. acțiunea de a răspândi calomnii despre cineva, de a vorbi pe cineva de rău, de a bârfi.
3. (var.) clefetire.