Dictionar

compresibil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. compressible)

1. care se poate comprima (II, 1); comprimabil.
 

compresibilitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. compressibilité)

1. proprietate a unui corp de a fi compresibil.
2. raportul dintre micșorarea relativă a unui corp comprimat și creșterea forței care a provocat-o.
 

compresibilitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. compressibilité)

1. proprietate a unui corp de a fi compresibil.
2. raportul dintre micșorarea relativă a unui corp comprimat și creșterea forței care a provocat-o.
 

comprimabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. comprimable)

1. coercibil; compresibil.
 

edometrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. oedométrie)

1. studiul și măsurarea compresibilității solurilor sub fundații.
 

gaz 2

Parte de vorbire:  s. n.  
Etimologie: (fr. gaz)

1. fluid compresibil, cu o coeziune moleculară foarte mică.
2. substanță sau amestec de substanțe în stare gazoasă, drept combustibil.
3. petrol lampant.
4. (pl.) emanații gazoase ale stomacului sau intestinelor.
5. (pl.) substanțe toxice, iritante, asfixiante etc. folosite în război.
 

incompresibil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. incompressible)

1. care nu poate fi comprimat, care nu își poate micșora volumul; necompresibil, necomprimabil.
2. (fig.) care nu poate fi redus, modificat sau reprimat de nicio forță.
3. (anton.) compresibil.
 

incompresibilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. incompressibilité)

1. însușire a unui corp de a fi incompresibil; necompresibilitate.