Dictionar

emulație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. émulation, lat. aemulatio)

1. sentiment, efort, dorință de a egala sau de a întrece (pe cineva); întrecere, competiție.
2. proprietate a unui sistem de calcul numeric de a executa programe scrise în limbajul de mașină al unui alt sistem.
 

tremulație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. trémulation)

1. tremurare rapidă la o contracție musculară bruscă.
 

rivalitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. rivalité, lat. rivalitas)

1. concurență, întrecere, emulație.
 

turnir

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Turnier)

1. competiție în evul mediu occidental, în cadrul unei serbări, în cursul căreia cavalerii se întreceau în lupte cu armele.
2. (sport) concurs, competiție cuprinzând mai multe serii de probe sau de manșe.
3. (fig.) luptă; emulație.