excentricitate
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. excentricité)
Etimologie: (fr. excentricité)
1. (mat.) însușirea unui punct de a nu fi în centrul unei figuri.
2. raport constant al distanțelor de la un punct al unei conice la focar și la directoarea corespunzătoare.
3. (tehn.) distanța dintre axele de rotație a două piese care au același centru.
4. asamblare defectuoasă a două piese coaxiale sau concentrice.
5. originalitate, extravaganță; excentrism.