OK
X
histrion
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. histrion, lat. histrio)
1.
actor
de
comedie
la
greci
și
la
romani;
bufon.
2.
măscărici,
comediant.
3.
(fig.)
om
ipocrit,
șarlatan.
histrionic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. histrionique)
1.
care
se
referă
la
histrion,
de
histrion.
2.
care
are
nevoie
să
fie
iubit,
să
fie
în
centrul
atenției.
3.
(fig.)
ipocrit,
fals,
șmecher;
cu
gesturi
ridicole.
histrionism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (cf. fr. histrionisme)
1.
comportament
teatral.
2.
(psihologie)
comportament
histrionic,
atitudine
psihopatologică
a
pacienților
care
caută
să
atragă
atenția
asupra
lor.
histrionic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. histrionique)
1.
care
se
referă
la
histrion,
de
histrion.
2.
care
are
nevoie
să
fie
iubit,
să
fie
în
centrul
atenției.
3.
(fig.)
ipocrit,
fals,
șmecher;
cu
gesturi
ridicole.
histrionism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (cf. fr. histrionisme)
1.
comportament
teatral.
2.
(psihologie)
comportament
histrionic,
atitudine
psihopatologică
a
pacienților
care
caută
să
atragă
atenția
asupra
lor.