Dictionar

anestezist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. anesthésiste)

1. medic specialist în anestezii; anesteziologist, anesteziolog.
2. medic specialist sau asistent medical specializat care se ocupă de narcoză, analgezie și monitorizarea pacienților care urmează să beneficieze de o intervenție chirurgicală sau de un examen invaziv.
 

clinic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. clinique, lat. clinicus, gr. klinikos)

1. făcut în clinică, la patul bolnavilor.
2. prin examinarea directă a pacienților, la patul acestora.
 

clinician, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. clinicien)

1. medic care lucrează în principal într-o clinică.
2. medic care stabilește diagnosticul prin examinarea directă a pacienților.
 

dietetician, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. diététicien)

1. specialist în dietetică; (înv.) dietetist.
2. specialist a cărui sarcină este să echilibreze dieta sau obiceiurile alimentare ale pacienților săi.
 

gatism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. gâtisme)

1. starea unei persoane, în general în vârstă, care suferă de deficiențe fizice și/sau intelectuale; ramolisment.
2. (med.) stare de decrepitudine fizică și psihică a pacienților paralitici, alienați sau foarte bătrâni; ramolisment.
 

reumatoid, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. rheumatoid)

1. (med.) care prezintă anumite caracteristici ale unei manifestări reumatismale; asemănător cu reumatismul.
2. (med.) artrită ~ă = boală debilitantă, care afectează articulațiile și provoacă dureri și deformații.
3. (med.) factor ~ = proteină ​​anormală găsită în serul pacienților cu poliartrită cronică progresivă.