confident, -ă
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. confident, lat. confidens)
Etimologie: (fr. confident, lat. confidens)
1. cel căruia i se fac confidențe.
2. personaj convențional în teatru, căruia un erou îi face confidențe, permițând autorului să informeze pe spectator fără a recurge la monolog.