Dictionar

ipohondriac, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. hypocondriaque)

1. (om) trist, capricios, obsedat de propria sănătate; ipohondric.
 

ipohondric, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (germ. hypohondrisch, cf. fr. hypocondriaque)

1. I. (med.) referitor la ipohondrie; care are ipohondrie; ipohondriac, ipohondru.
2. II. persoană căreia îi pasă excesiv de sănătatea sa.
3. persoană care simte constant că se îmbolnăvește sau se va îmbolnăvi.
4. (var.) hipohondric, ipocondric.