Dictionar

șilădită

Parte de vorbire:  adj. (Transilvania)  
Etimologie: (necunoscută)

1. (despre mori) care nu are pietrele ferecate.
2. (var.) (reg.) șeladuită.
 

cistă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ciste, lat. cista, gr. kiste)

1. (ant.) coș de răchită în care se purtau la procesiunile închinate unor divinități diverse obiecte de cult.
2. casetă, lădiță.
3. vas cilindric de metal pentru prima epocă a fierului din Italia.
4. mormânt preistoric din piatră în care era așezat cadavrul.
5. celulă, spor de rezistență, la alge.
 

CLAD-, CLADO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. clad/o/-, cf. gr. klados)

1. „ramură, mlădiță”.
 

paloare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. paleur, it. pallore)

1. paladitate.
2. culoare ștearsă.
 

rejeton

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. rejeton)

1. mlădiță, lăstar.
2. (fig.) vlăstar, descendent, urmaș.
 

telom

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. télôme)

1. parte tânără a unei plante, din care se dezvoltă cormul; mlădiță, vlăstar.
 

CLADO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (gr. klados „tulpiniță, ramură, lăstar”)

1. „ramură, mlădiță, lăstar, tulpină”.