Dictionar

mineralogie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. minéralogie, germ. Mineralogie)

1. știință care studiază mineralele ce intră în constituția globului terestru.
 

akermanit

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (rus. акерманит [ɐkʲɪrmɐˈnʲit])

1. (mineralogie) silicat de calciu și de magneziu natural.
 

amfibolic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. amphibolique)

1. (filozofie) care este ambiguu, care poate fi interpretat în două moduri diferite.
2. (mineralogie) legat de amfiboli; care conține amfiboli.
 

amiantă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. amiante)

1. (mineralogie) silicat natural hidratat de calciu și magneziu, cu contextură fibroasă, filtrantă și ignifugă; azbest.
2. (var.) (s.n.) amiant.
 

amiantifer, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. amiantifère)

1. (mineralogie) care conține amiantă (varietate de azbest).
 

argirit

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. argyrite)

1. (mineralogie) sulfură naturală de argint cristalizată; argentit.
 

cerifer, -ă (2)

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cérifère)

1. (mineralogie) care conține ceriu.