OK
X
neaoșim
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (neaoş + -ism)
1.
cuvânt,
expresie
cu
un
căutat
aspect
autohton,
arhaic
sau
popular.
2.
tendință
în
literatură
prin
abuzul
de
neaoșisme.
neaoșist, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (neaoş + -ist)
1.
I.
referitor
la
neaoșism,
tendința
de
folosire
abuzivă
a
cuvintelor
arhaice
și
populare
rare.
2.
(despre
stil)
care
abundă
în
neaoșisme.
3.
II.
adept
al
neaoșismului;
persoană
care
abuzează,
în
vorbire
sau
în
scris,
de
neaoșisme.