infarct
Parte de vorbire: s.n.
Etimologie: (fr. infarctus, germ. Infarckt)
Etimologie: (fr. infarctus, germ. Infarckt)
1. (med.) boală constând în astuparea unui vas de sânge, care are ca urmare necrozarea țesutului pe care acesta îl hrănește; leziune necrotică a parenchimului anumitor organe cauzată de insuficiența sau suprimarea totală a aportului de sânge în urma unei obstrucții arteriale.
2. (med.) ~ miocardic = boală a miocardului datorată obstruării unei ramuri a arterei coronare.