OK
X
hulă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. houle)
1.
mișcare
ondulatorie
a
suprafeței
mării,
după,
sau
înaintea
furtunii.
ondulatoriu, -ie
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. ondulatoire, it. ondulatorio)
1.
referitor
la
unde,
care
se
propagă
în
formă
de
unde
sau
valuri.
2.
(fizică)
care
se
caracterizează
prin
ondulații;
care
are
caracteristicile
unei
unde.
3.
mecanică
ondulatorie
=
forma
inițială
a
mecanicii
cuantice
care
considera
că
orice
particulă
este
asociată
cu
o
undă
periodică.
4.
(var.)
(reg.)
undulatoriu.