Dictionar

pronaos

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. pronaos, cf. gr. pro - înainte, naos - templu)

1. partea dinspre ușă a unei biserici; tindă.
2. încăpere a unui templu grec, care servea ca vestibul și era așezată în fața sanctuarului.
3. (neobișnuit) prolog.
 

nartex

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., gr. narthex)

1. încăpere care precedă naosul unui templu bizantin; pronaos; pridvorul unei biserici.
 

protiron

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (gr. prothyron)

1. (ant.) vestibul al unei case grecești.
2. mică construcție adăugată peretelui de intrare într-o biserică, portalului sau pronaosului, constând dintr-o boltă în formă de baldachin sprijinită de perete și susținută, în față, de două coloane.
 

trivolon

Parte de vorbire:  s.n. (înv.)  
Etimologie: (necunoscută)

1. prima încăpere la intrarea într-o biserică; pronaos.