OK
X
protoplasmatic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (după fr. protoplasmique)
1.
compus
din
protoplasmă;
protoplasmic.
amibă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. amibe)
1.
protozoar
unicelular
fără
membrană,
dintr-o
masă
protoplasmatică,
cu
pseudopode.
capilițiu
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr., lat. capillitium)
1.
rețea
tubulară
protoplasmatică
care
încastrează
sporii
în
corpii
de
fructificație
la
unele
ciuperci.
carioplasmă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. caryoplasme)
1.
masă
protoplasmatică
vie
din
nucleul
celular;
nucleoplasmă.
centrozom
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (fr. centrosome)
1.
(biol.)
corpuscul
înconjurat
de
o
zonă
protoplasmatică,
situat
în
centrul
celulei
și
care
servește
la
reproducerea
indirectă
a
acesteia;
citocentru.
cil
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. cil, lat. cilium, geană)
1.
prelungire
protoplasmatică
filiformă
mobilă
la
unele
bacterii,
alge,
infuzori
sau
la
unele
celule
din
corpul
metazoarelor,
cu
funcții
diferite.
2.
păr
al
pleoapei.
citoplasmă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. cytoplasme)
1.
substanță
vie
a
celulei,
care
conține
toți
constituenții
protoplasmatici,
cu
excepția
nucleului.