Dictionar

protoplasmatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după fr. protoplasmique)

1. compus din protoplasmă; protoplasmic.
 

amibă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amibe)

1. protozoar unicelular fără membrană, dintr-o masă protoplasmatică, cu pseudopode.
 

capilițiu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. capillitium)

1. rețea tubulară protoplasmatică care încastrează sporii în corpii de fructificație la unele ciuperci.
 

carioplasmă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. caryoplasme)

1. masă protoplasmatică vie din nucleul celular; nucleoplasmă.
 

centrozom

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. centrosome)

1. (biol.) corpuscul înconjurat de o zonă protoplasmatică, situat în centrul celulei și care servește la reproducerea indirectă a acesteia; citocentru.
 

cil

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cil, lat. cilium, geană)

1. prelungire protoplasmatică filiformă mobilă la unele bacterii, alge, infuzori sau la unele celule din corpul metazoarelor, cu funcții diferite.
2. păr al pleoapei.
 

citoplasmă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cytoplasme)

1. substanță vie a celulei, care conține toți constituenții protoplasmatici, cu excepția nucleului.