Dictionar

barc

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl., fr. barque, it. barco)

1. velier cu trei arbori și velatură pătrată, în afară de artimon, care poartă vele aurice.
 

barjă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. barge)

1. barcă cu o velă pătrată, pentru pescuitul pe râuri.
2. navă cu fundul plat, pentru transporturi grele pe căile navigabile.
 

biletă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. billette)

1. semifabricat din oțel cu secțiunea pătrată, din care se laminează bare, sârme etc.; țaglă.
 

carură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. carrure)

1. lărgime a umerilor și a spatelui cuiva.
2. formă largă și pătrată a pântecelui, a corpului etc.
3. personalitate puternică a cuiva.
4. (fig.) calibru.
 

civadieră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. civadiera)

1. velier din sec. XV cu vele triunghiulare la bompres.
2. velă pătrată prinsă sub bompres.
 

contracivadieră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. contre-civadière)

1. velă pătrată spre vârful bompresului, dedesubtul civadierei.