aprobare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (aproba)

1. faptul de a aproba.
2. act prin care se aprobă ceva.

barem

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. barème)

1. culegere de tabele conținând calcule gata făcute.
2. normă care trebuie realizată de un sportiv sau o echipă pentru a se califica într-o competiție.
3. nivel al unei contribuții financiare stabilit în prealabil.

barestezie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. baresthésie)

1. sensibilitate a țesuturilor și a organelor profunde la variațiile de presiune.

baretă 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. barrette)

1. bentiță (de piele, de pânză) care încheie un pantof.
2. lamelă de metal care se fixează transversal pe o medalie, tabacheră etc.
3. perete de beton (armat) turnat în teren pentru lucrări de fundații.
4. pânză cauciucată pe care se implantează ace pentru pieptănatul fibrelor textile.

baretă 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. baretta)

1. pălărie roșie purtată de cardinali.

baretor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. barretter)

1. rezistor neliniar care, introdus într-un circuit electric, menține constantă intensitatea curentului.

acarpotrop, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după fr. acarpotropique)

1. (despre plante) care nu prezintă mișcări de curbare pentru diseminare.

accept

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Akzept)

1. înscris prin care cineva se obligă să achite o datorie la scadență.
2. acord, aprobare.

aclamație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acclamation, lat. acclamatio)

1. manifestare de simpatie, de aprobare entuziastă, a unei mulțimi; ovații.

acomodație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. accommodation)

1. acțiunea sau rezultatul acțiunii de a (se) acomoda; acomodare.
2. schimbarea prezentată de o ființă vie pentru a se adapta în afara mediului său natural.
3. (biologie) adaptarea unui organism la schimbările din mediul său de viață.
4. (psihologie) modelarea psihică inconștientă care permite unui individ adaptarea la mediul său.
5. (oftalmologie) modificarea curburii cristalinului, care permite ochiului să vadă clar obiectele aflate la diferite distanțe de el; modificări oculare adaptative care asigură claritatea imaginilor pentru diferite distanțe de vizualizare.
6. (învechit) acțiunea de instalare convenabilă a unei persoane.
7. (var.) acomodațiune.
8. (antonime) inadaptare, neadaptare.

ad referendum

Parte de vorbire:  loc. adj.  
Etimologie: (lat. ad referendum, pentru a referi)

1. (despre acte, tratate) cu condiția de a se obține aprobarea superioară.

afonie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. aphonie, cf. gr. aphonia)

1. (med.) pierderea vocii rezultată din paralizia, deteriorarea sau inhibarea organelor aparatului fonator; pierdere patologică a vocii.
2. (fig.) răgușeală.