Dictionar

malacie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. malacie)

1. pierdere a consistenței, ramolire a unui organ sau țesut; ramolisment.
2. pervertire a gustului constând în dorința de a ingera alimente picante.
 

mielomalacie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. myélomalacie)

1. (med.) proces de ramolire a măduvei spinării; termen patologic care se referă la înmuierea măduvei spinării.
 

miomalacie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. myomalacie)

1. (med.) înmuiere și lichefiere a țesutului muscular; slăbire, ramolire a mușchilor.
 

osteomalacie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. ostéomalacie)

1. (med.) decalcificare osoasă (indusă de o lipsă de mineralizare) provocată de tulburări profunde în metabolismul fosforului și al calciului din substanța osoasă; ramolire a scheletului.
 

ramolisment

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ramolissement)

1. stare a celui ramolit: ramolire.
2. ~ cerebral = necroză a unei porțiuni din creier, determinată frecvent de leziuni vasculare.
 

-MALACIE

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (gr. malakia „înmuiere”)

1. „înmuiere, ramolire”.