Dictionar

scuter

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl., fr. scooter)

1. motocicletă ușoară, cu roți mici, pe care conducătorul stă ca pe un scaun.
 

aeroscuter

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. aeroscooter)

1. motocicletă cu ajutorul unei perne de aer.
 

electroscuter

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (electro- + scuter)

1. scuter acționat electric.
 

miniscuter

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (mini- + scuter)

1. scuter de dimensiuni reduse; scuter mic.
 

motoscuter

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. motoscooter, engl. motor scooter)

1. vehicul asemănător motocicletei, pentru transportat ziare, răcoritoare etc.
 

scuterist

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (cf. fr. scooteriste)

1. conducător al unui scuter, motocicletă ușoară cu roți mici, planșeu plat și carenaj.
 

electroscuter

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (electro- + scuter)

1. scuter acționat electric.
 

miniscuter

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (mini- + scuter)

1. scuter de dimensiuni reduse; scuter mic.
 

motoretă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cf. it. motoretta)

1. motocicletă ușoară cu capacitate cilindrică mică, prevăzută cu roți mici și carenaj, joasă, cu platformă care permite un ghidaj așezat, cu picioarele paralele, iar trunchiul drept; scuter.
 

scuterist

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (cf. fr. scooteriste)

1. conducător al unui scuter, motocicletă ușoară cu roți mici, planșeu plat și carenaj.