OK
X
scărpinare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (scărpina)
1.
acțiunea
de
a
(se)
scărpina;
scărpinat,
scărpinătură.
2.
(înv.;
fig.)
bătaie
(zdravănă)
dată
cuiva.
zgrepțănare
Parte de vorbire:
s.f. (reg.)
Etimologie: (v. zgrepțăna)
1.
acțiunea
de
a
(se)
zgrepțăna
și
rezultatul
ei;
zgâriere,
râcâire.
2.
scărpinare,
scărpinat.
3.
smulgere
a
părului.
4.
urcare
prin
apucarea
cu
mâinile
(de
ramuri,
de
colțurile
stâncilor
etc.);
cățărare.
scărpinătură
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (scărpina + -ătură)
1.
frecare
cu
unghiile,
cu
degetele,
cu
ghearele,
cu
labele
etc.,
ori
cu
un
obiect
tare
în
locul
unde
simte
o
senzație
de
mâncărime,
pentru
a
înlătura
această
senzație;
scărpinare,
scărpinat.
2.
(prin
ext.)
senzație
de
mâncărime;
scărpinat.
3.
(concret.)
rană
provocată
prin
scărpinat.
4.
(Muntenia;
fig.)
bătaie
(dată
cuiva).
5.
(Muntenia;
cu
sens
atenuat)
dojană
aspră
(făcută
cuiva).