mâncărime
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (mâncare + -ime)
Etimologie: (mâncare + -ime)
1. iritație a pielii provocată de anumite boli ale pielii, de înțepătura unor insecte etc. și însoțită de nevoia de a se scărpina; mâncărici.
2. (expr.) a avea ~ de (sau la) limbă = a simți mereu nevoia de a vorbi; a fi vorbăreț; palavragiu.