Dictionar

avulsiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. avulsion, lat. avulsio)

1. îndepărtare prin smulgere a unei formații anatomice, a unui organ etc.
2. separare a unei porțiuni de teren prin acțiunea unui râu, când acesta străbate un istm sau partea îngustă a unei bucle.
 

divulsiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. divulsion, lat. divulsio)

1. smulgere, extragere, scoatere violentă.
2. (med.) dilatație forțată a unui canal strâmtat (rect, uter etc.).
3. (var.) divulsie.
 

evulsiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. évulsion, lat. evulsio)

1. scoatere, extracție prin smulgere.
2. (var.) evulsie.
 

pensare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (pensa)

1. acțiunea de a (se) pensa și rezultatul ei.
2. smulgere cu penseta a firelor de păr.
3. faptul de a apuca și a strânge cu penseta porțiuni din piele sau organe etc.
4. coasere a unor pense pe interiorul hainelor pentru a le da forma corpului.
5. strângerea și fixarea unei suduri prin contact cu un dispozitiv special.
 

sfâșiat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (v. sfâșia)

1. care este desfăcut în bucăți în mod dezordonat, brutal (prin smulgere, mușcare etc.).
2. care este transformat în fâșii (prin smulgere).
3. distrus prin întrebuințare; distrus prin îmbucătățire, tăiere etc.
4. (fig.) care este foarte trist; întristat, mâhnit.
5. (var. înv.) sfâșiet.
 

zgrepțănare

Parte de vorbire:  s.f. (reg.)  
Etimologie: (v. zgrepțăna)

1. acțiunea de a (se) zgrepțăna și rezultatul ei; zgâriere, râcâire.
2. scărpinare, scărpinat.
3. smulgere a părului.
4. urcare prin apucarea cu mâinile (de ramuri, de colțurile stâncilor etc.); cățărare.