Dictionar

strabism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. strabisme)

1. tulburare a vederii datorită lipsei de coordonare a activității globilor oculari, unul din ochi îndepărtându-se involuntar de axa vizuală.
 

anopsie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. anopsie)

1. (med.) lipsă a vederii; cecitate, orbire.
2. (med.) fel de strabism cu globul ocular deviat în sus.
 

diploscop

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. diploscope)

1. aparat pentru examinarea și tratarea strabismului.
 

esotropie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. esotropia)

1. strabism convergent în care axa unuia dintre ochi este deviată înăuntru.
 

exoforie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. exophorie)

1. tendință de deviație a ochiului în afară; strabism divergent.
 

exotropie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. exotropia)

1. strabism divergent, în care axa unuia dintre ochi este deviată în afară.
 

ortoptic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. orthoptique)

1. adj. referitor la ortoptică.
2. tratament ~ = tratament care urmărește centrarea corectă a axelor oculare și dezvoltarea vederii binoculare în caz de strabism.
3. s. f. ramură a oftalmologiei despre defectele vederii și tratamentul lor.