Dictionar

aerocartografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aérocartographie)

1. tehnica întocmirii planurilor și hărților topografice pe bază de aerofotograme.
 

aerofotogrammetrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aérophotogrammétrie)

1. ramură a fotogrammetriei care studiază măsurarea suprafețelor terestre în vederea întocmirii hărților topografice prin fotograme aeriene.
 

agrimensură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat., it. agrimensura)

1. tehnica măsurătorilor topografice și cadastrale simple ale terenurilor agricole.
 

ambază

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. embase)

1. parte inferioară a unui aparat topografic, cu suportul, șuruburile de calare etc.
 

arpentaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. arpentage)

1. întocmire a planurilor topografice cu ajutorul instrumentelor de măsurat lungimi.
2. tehnica măsurării și evaluării suprafețelor de teren.
 

arpentor

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. arpenteur)

1. specialist în arpentaj.
2. agent a cărui sarcină este să măsoare și să verifice terenul, să întocmească planuri topografice folosind anumite instrumente de măsură.