Dictionar

înghețare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. îngheța)

1. acțiunea de a îngheța și rezultatul ei; îngheț.
2. (fig.) încremenire de frică sau de emoție.
3. (expr.) ~a salariilor = măsură economică de menținere neschimbată a salariilor într-o perioadă de urcare a costului vieții.
4. (expr.) ~a anului școlar (universitar) = oprire a activității didactice fără a încheia situația școlară a elevilor, studenților.
 

CRIMO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. crymo-, cf. gr. krymos „frig, îngheț, răceală”)

1. „îngheț, înghețare, frig”.
 

criogenie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cryogénie)

1. tehnica producerii temperaturilor foarte joase.
2. metoda îmbălsămării prin înghețare.
 

hemocrioscopie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. hemocryoscopy)

1. determinare a punctului de înghețare a sângelui.
 

hidrometeor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hydrométéore, germ. Hydrometeor)

1. meteor apos produs prin condensarea sau înghețarea vaporilor de apă din atmosferă.
 

-PECTĂ

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (fr. -pecte, cf. gr. pektos „înghețat, coagulat”)

1. „îngheț, înghețare”.
 

îngheț

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (v. îngheța)

1. trecere a apei în stare de gheață; înghețare; (prin ext.) ger mare.
2. (fig.) fior de frig, răceală.