OK
X
fluor
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. fluor)
1.
metaloid
gazos
din
grupa
halogenilor,
galben-verzui,
cu
miros
înăbușitor,
toxic,
foarte
activ.
fluorhidric
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. fluorhydrique)
1.
acid
~
=
acid
din
combinarea
fluorului
cu
hidrogenul,
sub
formă
de
gaz
incolor,
cu
miros
înăbușitor,
toxic.
îmbâcsi
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (în + bâcsi)
1.
tr.
a
umple
(un
spațiu)
înghesuind
lucrurile
în
el;
a
îndesa,
a
ticsi,
a
înțesa.
2.
intr.
a
se
umple
de
praf,
de
murdărie,
de
mirosuri
neplăcute.
3.
refl.
(despre
aer)
a
deveni
înăbușitor.
zădufos, -oasă
Parte de vorbire:
adj. (învechit)
Etimologie: (zăduf + -os)
1.
(despre
căldură,
anotimpuri,
vânt
etc.)
plin
de
zăduf,
foarte
călduros,
înăbușitor.
2.
(var.)
(înv.)
zăduhos,
(înv.)
zăduvos.