OK
X
aeroamfibiu, -ie
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. aéroamphibie)
1.
(vehicul
cu
pernă
de
aer)
adaptat
la
navigația
aeriană
și
pe
apă.
aspirat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (v. aspira)
1.
(despre
aer)
inspirat.
2.
(despre
substanțe)
inhalat.
3.
(despre
aer
sau
apă)
tras
cu
pompa.
4.
(fon.;
despre
sunete)
rostit
cu
aspirație.
cauciuc
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. caoutchouc)
1.
material
plastic
și
rezistent,
sintetic
sau
din
latexul
unor
arbori
tropicali,
folosit
pentru
anvelope,
tuburi
etc.
2.
anvelopă
(umplută
cu
aer)
care
îmbracă
roțile
automobilelor,
bicicletelor
etc.
eter 1
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. éther, lat. aether, gr. aither, cer)
1.
(chim.)
combinație
organică,
obținută
din
alcooli
sau
fenoli,
cu
mare
întrebuințare
în
industrie.
2.
eter
sulfuric
(sau
etilic)
(adesea
fără
determinare)
=
lichid
incolor,
foarte
volatil,
inflamabil,
cu
miros
puternic,
obținut
din
alcool
etilic
și
acid
sulfuric
și
întrebuințat
în
medicină
ca
narcotic
și
dezinfectant,
precum
și
în
unele
ramuri
ale
industriei.
3.
substanță
ipotetică
(a
cărei
existență
nu
este
admisă
de
fizica
modernă),
care
ar
umple
întregul
spațiu
și
ale
cărei
oscilații
ar
constitui
undele
electromagnetice.
4.
fig.
(învechit)
aer,
atmosferă,
cer,
văzduh.
5.
(în
concepția
unor
filozofi
greci
antici)
al
cincilea
element
al
universului
(alături
de
foc,
apă,
pământ
și
aer).
geostrofic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (engl. geostrophic)
1.
(despre
mase
de
aer)
care
se
deplasează
paralel
cu
Pământul,
în
straturile
superioare
ale
atmosferei.
respirabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. respirable)
1.
(despre
aer)
care
poate
fi
respirat.