OK
X
inhalație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. inhalation, lat. inhalatio)
1.
inhalare
a
unor
gaze,
vapori
etc.
în
scop
terapeutic.
inhalator
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. inhalateur)
1.
aparat
pentru
inhalații.
2.
aparat
producător
de
oxigen,
folosit
de
aviatori
și
de
pasagerii
care
zboară
la
mari
altitudini.
anestezimetru
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. anesthésimètre)
1.
aparat
pentru
măsurarea
cantității
de
anestezic
inhalat.
2.
aparat
cu
care
se
apreciază
gradul
de
insensibilitate
într-o
regiune
a
corpului.
aspirat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (v. aspira)
1.
(despre
aer)
inspirat.
2.
(despre
substanțe)
inhalat.
3.
(despre
aer
sau
apă)
tras
cu
pompa.
4.
(fon.;
despre
sunete)
rostit
cu
aspirație.
autoanalgezie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. auto-analgésie)
1.
metodă
de
analgezie
generală
prin
care
bolnavul
își
diminuează
singur
durerea,
prin
inhalația
analgezicului;
analgezie
controlată
de
pacient.
ciclopropan
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. cyclopropane)
1.
gaz
incolor,
inflamabil
și
exploziv,
cu
miros
și
gust
caracteristic,
folosit
în
inhalații
cu
anestezic
general.
inhalant, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. inhalant)
1.
(comprimat)
care
se
pune
în
apă
clocotită,
pentru
inhalații.
inhalator
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. inhalateur)
1.
aparat
pentru
inhalații.
2.
aparat
producător
de
oxigen,
folosit
de
aviatori
și
de
pasagerii
care
zboară
la
mari
altitudini.