Dictionar

prințesă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. princesse)

1. fiică a unui suveran; (Regatul Unit) fiica și nepoata suveranului; principesă.
2. soția unui prinț; principesă.
3. suverana unui principat; principesă.
4. (fig.) cea care este cea mai bună din genul ei.
 

principesă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. principessa)

1. fiică de suveran; soție, fiică de principe; prințesă.
 

veruculos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. verruculeux, lat. verruculosus)

1. care este înțesat cu excrescențe asemănătoare verucilor; cu verucozități; veruculifer.
 

îmbâcsi

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (în + bâcsi)

1. tr. a umple (un spațiu) înghesuind lucrurile în el; a îndesa, a ticsi, a înțesa.
2. intr. a se umple de praf, de murdărie, de mirosuri neplăcute.
3. refl. (despre aer) a deveni înăbușitor.
 

îmbâcseală

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (îmbâcsi + -eală)

1. starea a ceea ce este îmbâcsit.
2. umplere de praf, de murdărie sau de mirosuri.
3. senzație de înăbușeală dată de aerul unei încăperi.
4. (reg.) umplere a ceva îndesând sau înghesuind; înțesare, ticsire.
 

îmbâcsit, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (v. îmbâcsi)

1. care este plin, înțesat de praf, de murdărie sau de miasme.
2. (reg.) care este umplut peste măsură; îndesat.
3. (expr.) a fi (cam) ~ la minte = a fi prost.
 

prință (1)

Parte de vorbire:  s.f. (regional)  
Etimologie: (prinț + -ă)

1. fiică a unui principe, a unui rege, a unui împărat; soție a unui principe, prinț; femeie care conduce un principat; prințesă.