Dictionar

contuziona

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. contusionner)

1. a lovi o parte a corpului cu un obiect dur, strivind țesuturile profunde și provocând decolorarea pielii, fără a o rupe însă; a provoca o contuzie.
 

contuzionat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (contuziona)

1. (med.) căruia i s-a produs o contuzie; care suferă de una sau mai multe contuzii.
 

contuz, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. contus)

1. (med.) care prezintă o contuzie; care provine de la o contuzie; contuzionat.