Dictionar

agronomie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. agronomie)

1. știință care studiază metodele și tehnicile cultivării plantelor și ale creșterii animalelor.
 

agronom, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. agronome)

1. specialist în agronomie.
2. diplomat în științe agricole și agronomice.
 

bastarda

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (germ. bastardieren)

1. (agronomie) a încrucișa animale sau plante, de soiuri sau de rase diferite, pentru a forma hibrizi; a hibrida.
 

hortiviticultură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (horti- + viticultură)

1. domeniu al agronomiei care se ocupă cu studiul cultivării pomilor fructiferi și al viței de vie.
 

agronomic

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. agronomique)

1. care ține de agronomie, privitor la agronomie.
 

agrologie

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT agrologia
2. FR agrologie
3. EN agrology
4. DE Agronomie; Agrarwissenschaft; Landwirtschaftskunde
5. RU arролоrия
6. HU agrológia, mezőgazdaságtan
 

femeie-agronom

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (femeie + agronom)

1. femeie care a îmbrățișat profesia de agronom; specialistă în agronomie; agronomă.