dihotomie
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. dichotomie, gr. dikhotomia)
Etimologie: (fr. dichotomie, gr. dikhotomia)
1. diviziune în două părți, grupe sau specii.
2. (log.) împărțire a unei noțiuni în alte două noțiuni.
3. ramificare a unui organ axial (rădăcină, tulpină, ramuri) prin bifurcare.