Dictionar

ecleziarh

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ecclésiarque)

1. cleric care are în grija sa rânduiala serviciului religios.
 

exorcist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f., III. s.m.  
Etimologie: (lat. exorcista, fr. exorciste)

1. I. referitor la exorcism.
2. II. practicant al exorcismului; persoană care alungă demonii printr-o ceremonie, ritual etc.
3. III. ecleziarh, în Evul Mediu, care căuta, prin rugăciuni, să-i vindece pe cei „posedați de diavol”.
4. cleric care a primit puterea de a exorciza.