OK
X
escroca
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. escroquer)
1.
a
săvârși
o
escrocherie,
a
înșela.
defrauda
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (lat., it. defraudare)
1.
a
delapida,
a
frustra
de
bani
(o
bancă,
o
instituție
etc.);
a
înșela,
a
escroca;
a
frauda.
escroc, -oacă
Parte de vorbire:
s.m.f.
Etimologie: (fr. escroc)
1.
cel
care
comite
o
escrocherie,
care
are
obiceiul
de
a
escroca;
persoană
care
încearcă
să
fure,
să
înșele;
pungaș,
șarlatan.
trufa
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. truffer)
1.
a
garnisi
cu
trufe
(2).
2.
(fam.)
a
împăna,
a
umple
(cu).
3.
a
înșela,
a
duce
de
nas;
a
escroca.
sfănțuială
Parte de vorbire:
s.f. (fam.)
Etimologie: (sfănțui + -eală)
1.
acțiunea
de
a
sfănțui
și
rezultatul
ei;
dare
sau
luare
de
mită;
corupere.
2.
(prin
ext.)
stoarcere
de
bani,
de
bunuri
etc.;
(pop.)
sfănțuire,
sfănțuit.
3.
(prin
ext.)
escrocare.