Dictionar

glet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Glätte)

1. strat de var amestecat cu ipsos, care se întinde pe o tencuială pentru a obține o suprafață netedă.
 

reglet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. réglet)

1. piesă metalică în tipografie la umplerea spațiilor libere dintre rânduri sau a spațiilor dintre formă și ramă.
 

singlet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. singulet)

1. linie spectrală unică, produsă prin tranziția unui sistem cuantic între două nivele energetice.