OK
X
pietism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. piétisme)
1.
doctrină
ascetică
protestantă,
care
promovează
respectarea
riguroasă
a
practicilor
religioase,
pietatea
și
misticismul.
pietist, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. piétiste)
1.
I.
referitor
la
pietism
(mișcare
religioasă
luterană,
fondată
în
1671
de
teologul
german
Philipp
Jakob
Spener
(1635-
1705),
care
insistă
asupra
dimensiunii
personale
a
experienței
religioase).
2.
II.
adept
al
pietismului.