occamism
Parte de vorbire: s.n.
Etimologie: (fr. occamisme)
Etimologie: (fr. occamisme)
1. doctrină a filozofului și teologului englez William Occam, care își îndrepta interesul spre problemele de logică, spre problema valorii cunoașterii și a însemnătății reale a conceptelor, spre științele naturii, susținând separarea între rațiune și credință, între puterea laică și cea ecleziastică.