Dictionar

prolepsă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. prolepse, gr. prolepsis)

1. evocare în avans a unui eveniment ulterior.
2. procedeu în a plasa un cuvânt în propoziția care precedă pe cea în care ar trebui să fie.
3. figură retorică prin care se previne o obiecție; precepție.
 

precepție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. praeceptio)

1. prolepsă (3).
 

proleptic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. proleptique)

1. referitor la un fapt anterior unei date.
2. referitor la prolepsă, care formează o prolepsă.
3. (gram.) referitor la plasarea unui cuvânt în propoziția precedentă celei în care ar trebui să fie.
4. (med.) febră ~ă = febră în care fiecare acces are loc într-o manieră anticipată, înainte de momentul prevăzut.
 

anteocupație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (lat. anteoccupatio „preîntâmpinare”)

1. figură de retorică prin care se prevede o obiecție care trebuie combătută; anticipație, prolepsă.