Dictionar

silvicultură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. sylviculture)

1. știință care se ocupă cu studiul culturii, amenajării și exploatării pădurilor.
2. ramură a economiei forestiere.
 

agrosilvic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (agro- + silvic)

1. referitor la silvicultură și agricultură.
 

fertilizant, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.  
Etimologie: (fr. fertilisant)

1. I. care fertilizează; fertilizator.
2. II. substanță naturală sau de origine sintetică, utilizată în agricultură, horticultură și silvicultură pentru îmbunătățirea solului și pentru fertilizarea plantelor cultivate; fertilizator.
 

rezinaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. résinage)

1. (silvicultură) operație care constă în rănirea arborilor rășinoși pentru recoltarea rășinii; rezinare.
 

silvă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (lat. silva)

1. unitate de măsură convențională, de 1 m3, care stă la baza unui tarif unic de cubaj, în silvicultură.
 

silvic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (silvicultură)

1. referitor la păduri, la silvicultură; forestier.
 

silvicol, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. sylvicole)

1. referitor la silvicultură; referitor la întreținerea și exploatarea pădurilor.
2. (despre plante, animale) care crește, trăiește în păduri.