amenajament

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. aménagement)

1. acțiunea de amenajare a resurselor unui loc pentru a le face exploatabile sau mai productive.
2. disciplină care are ca obiect amenajarea pădurilor.
3. lucrare conținând descrierile, planurile și dispozițiile privitoare la pădurile amenajate.
4. (rar) acțiunea de a amenaja, de a face locuibil un loc, o casă et cetera; acțiunea de a adapta, de a modifica ceva pentru a-l face mai potrivit și rezultatul acestei acțiuni; organizare.
5. (cib.) seria operațiilor de așezare care într-un program nu contribuie direct la obținerea soluției, ci mai curând la buna utilizare a organelor calculatorului.

amenajare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (amenaja)

1. acțiunea de a amenaja; organizare.
2. totalitatea lucrărilor care urmăresc combaterea acțiunilor dăunătoare sau valorificarea potențialului unui curs de apă.
3. îngrijire rațională pentru punerea în valoare a pădurilor.

amenajist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. aménagiste)

1. specialist în amenajarea pădurilor.
2. persoană responsabilă cu amenajarea unei păduri.

brigadier, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. brigadier)

1. conducător și organizator al activității unei brigăzi (1).
2. muncitor dintr-o asemenea echipă.
3. tehnician din administrația pădurilor care conduce o brigadă (4).

canton

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. canton)

1. clădire construită lângă o șosea sau cale ferată, pentru semnalizare, protecție și supraveghere a drumurilor respective; locuința cantonierului.
2. unitate de supraveghere, întreținere și urmărire a lucrărilor din cadrul unui sistem de desecare, irigații, baraje etc.
3. sector al unui drum.
4. unitate în administrația pădurilor, în care activează pădurarul; locuința acestuia.
5. unitate teritorial-administrativă în unele țări (Elveția, Franța).
6. (arhit.) una dintre cele patru ogive care compun o boltă în cruce.
7. (herald.) piesă de formă pătrară, a noua parte dintr-un scut, într-un colț al acestuia.

deforestare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. déforestation)

1. distrugere a pădurilor; despădurire.