Dictionar

maturație

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT maturatio
2. FR maturation
3. EN maturation
4. DE Reifen
5. RU созревaние
6. HU magérés, termés érés, érési időpont
 

maturație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. maturation, lat. maturatie)

1. totalitatea modificărilor care se produc într-o celulă, într-un organism până la maturitate.
2. transformare chimică sau fizică suferită de o substanță până ajunge la forma definitivă.
3. îmbătrânire a materialelor, a produselor nemetalice.
4. stadiu de colectare a unui abces.
 

prematurație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. prématuration)

1. naștere prematură a unui copil.
 

supramaturație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. surmaturation)

1. stadiu al semințelor și fructelor ajunse la maturitate.
2. ~ ovariană = totalitatea modificărilor care survin într-un ovul rămas nefertilizat o perioadă mai lungă decât cea normală.
 

amficarpogen, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. amphicarpogène)

1. care produce fructe pe sol, dar cu maturație subterană.
 

anucleat, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.f.  
Etimologie: (fr. anucléé)

1. (celulă) lipsită de nucleu.
2. (biol.) califică celulele care și-au pierdut nucleul în timpul maturației sau în urma unui proces patologic.
 

eunucoidism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. eunuchoïdisme)

1. insuficiență testiculară.
2. ~ feminin = insuficientă maturație ovariană la pubertate.