Dictionar

acupunctură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acupuncture)

1. metodă terapeutică prin introducerea unor ace fine sub piele, în anumite puncte.
 

electroacupunctură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (engl. electroacupuncture)

1. (med.) formă de acupunctură în care acul primește impulsuri electrice; electropunctură.
 

acupresură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (germ. Akupresur)

1. (med.) acupunctură în exercitarea unei presiuni, a unui masaj la nivelul punctelor cu activitate biologică; presopunctură.
 

acupunctor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acupuncteur)

1. medic care practică acupunctura; acupuncturist.
 

acupuncturist

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (germ. Akupunkturist)

1. persoană care practică acupunctura; acupunctor.
 

dermopunctură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. dermopuncture)

1. metodă terapeutică înrudită cu acupunctura tradițională, dar mai simplă.
 

electroacupunctură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (engl. electroacupuncture)

1. (med.) formă de acupunctură în care acul primește impulsuri electrice; electropunctură.
 

electropunctură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. électropuncture)

1. tratament terapeutic de trecere a unui curent electric prin țesuturi cu ajutorul unor ace; electroacupunctură.