OK
X
-PTERIX
Parte de vorbire:
sufix
Etimologie: (gr. pteryx „aripă”)
1.
„aripă”.
acrofix
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
acrofixus
2.
FR
acrofixé
3.
EN
acrofixed
4.
DE
bei
der
Spitze
befestigt
5.
RU
острозaкреплённый
6.
HU
csúcsával
odaerősített
acrofix
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. acrofixé)
1.
(bot.)
fixat
la
vârf
(anteră).
afix
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. affixe, lat. affixus)
1.
nume
generic
pentru
prefixe,
sufixe
și
infixe,
care
se
adaugă
rădăcinii
cuvintelor
pentru
a
le
modifica
sensul,
funcția,
rolul;
orice
instrument
gramatical
având
un
asemenea
rol.
2.
(mat.)
punct,
număr
complex
într-un
sistem
de
coordonate
rectangulare.
aflux
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. afflux, lat. affluxus)
1.
deplasare
a
unui
fluid
în
direcția
unui
sistem
de
colectare.
2.
afluență
(2).
3.
acumulare
a
unui
lichid
într-o
parte
a
corpului.
alpax
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. alpax)
1.
(metalurgie)
aliaj
ușor
de
aluminiu
(≈87%)
și
siliciu
(≈13%);
silumin.
abac
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. abaque, lat. abacus)
1.
instrument
de
calculat
din
bile
care
se
pot
deplasa
pe
vergele
orizontale
paralele.
2.
tabel
sau
diagramă
care
permite
rezolvarea
rapidă
a
unor
calcule.
3.
(matematică)
diagramă
sau
grafic
care
oferă,
prin
lectură
simplă,
rezolvarea
aproximativă
a
unei
probleme
numerice;
nomogramă.
abaca
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr., sp. abaca, cf. tagalog. abaka)
1.
bananier
din
Filipine,
care
are
fructele
necomestibile
și
pețiolurile
frunzelor
lungi
din
care
se
obțin
fibre
textile.
2.
fibră
textilă
obținută
din
pețiolurile
frunzelor
acestui
bananier;
cânepă
de
Manilla.
abandonic, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. abandonnique)
1.
I.
(psihanaliză)
se
spune
despre
un
subiect
(în
special
un
copil)
care
trăiește
cu
frica
de
a
fi
abandonat,
fără
să
existe
neapărat
motive
obiective
care
să
justifice
această
frică.
2.
II.
(psihanaliză)
persoană,
de
obicei
un
copil,
care
trăiește
cu
teama
patologică
de
a
fi
abandonat.
abataj
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. abattage, it. abbattaggio)
1.
acțiunea
de
a
extrage
minereu
într-o
mină.
2.
loc
de
extragere
a
unui
minereu,
a
unei
roci
dintr-un
zăcământ;
operația
însăși.
3.
~
frontal
=
abataj
al
minereului
făcut
pe
un
front
foarte
lung
în
direcția
filonului.
4.
ciocan
de
~
=
instrument
acționat
cu
aer
comprimat,
cu
ajutorul
căruia
se
desprinde
cărbunele
în
straturile
cu
înclinație
mare.
5.
doborâre
a
arborilor
în
exploatările
forestiere.
6.
acțiunea
de
a
ucide
un
animal;
sacrificare
a
animalelor,
la
abator.
7.
(marinărie)
înclinare
a
unei
nave
spre
a
putea
fi
carenată;
carenaj.
abate (1)
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (it. abbate, lat. abbas,-atis, fr. abbe)
1.
superior
al
unei
abații.
2.
superiorul
unei
mănăstiri
catolice
(similar
cu
starețul
sau
egumenul
unei
mănăstiri
ortodoxe).
3.
preot,
cleric
la
catolici.
4.
prior.
abate (2)
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (lat. abbattere, fr. abattre)
1.
(tr.,
intr.,
refl.)
a
(se)
îndepărta
de
la
direcția
inițială
sau
normală.
2.
(fig.)
a
(se)
îndepărta
de
la
o
normă
fixată,
de
la
o
linie
de
conduită,
de
gândire
etc.
3.
(refl.)
(despre
fenomene
ale
naturii,
calamități,
nenorociri)
a
se
produce
pe
neașteptate
(cu
forță).
4.
(refl.)
a
se
năpusti
(asupra).
5.
(refl.)
a
se
opri
în
treacăt
undeva
sau
la
cineva
(părăsind
drumul
inițial).
6.
(refl.,
intr.)
a-i
veni
ideea,
a-i
trece
prin
minte;
a
i
se
năzări.
7.
(tr.)
a
întrista,
a
deprima,
a
descuraja.
8.
(tr.)
a
doborî,
a
culca
la
pământ.
9.
(refl.)
a
cădea.