avantaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. avantage)

1. folos, profit, beneficiu.
2. situație mai bună, favorabilă.
3. ~ reciproc = principiu de bază în relațiile internaționale potrivit căruia raporturile dintre state trebuie să se întemeieze pe respectarea intereselor lor (inter)naționale, să favorizeze dezvoltarea acestora.
4. superioritate (de situație, de poziție etc.).
5. (tenis) punct marcat de unul dintre jucători când aceștia se află fiecare la 40 de puncte.
6. drept excepțional; privilegiu, favoare.

avantaja

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. avantager)

1. a acorda, a procura un avantaj; a favoriza.
2. (despre obiecte de îmbrăcăminte, culori etc.) a reliefa însușirile fizice ale cuiva.

avantajos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. avantageux)

1. care oferă un avantaj; convenabil, folositor.

avanti

Parte de vorbire:  interj.  
Etimologie: (it. avanti)

1. (fam.) exprimă o comandă de a înainta sau este o invitație de a intra când cineva bate la ușă; are adesea valoarea unui îndemn; înainte.

avantren

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. avant-train)

1. partea anterioară a unei mașini agricole pe roți.
2. antetren.
3. (text.) ansamblu de valțuri cu dinți și caneluri dintr-un dispozitiv de cardare care zdrobește resturile vegetale atașate de flocoanele de lână.

en-avant

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (fr. en-avant)

1. greșeală comisă de un jucător la rugbi constând în trecerea mingii în direcția înainte cu mâna.

abuza

Parte de vorbire:  vb. intr.  
Etimologie: (fr. abuser)

1. a uza de ceva în mod exagerat, a folosi (conștient) fără măsură; a face abuz.
2. a exagera în utilizarea unei posibilități, a unei libertăți.
3. a profita în chip nedemn de o situație, un avantaj, încredere.
4. a amăgi, a înșela.
5. a violenta, a viola.

afiliație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. affiliation)

1. acțiunea de a se afilia; asociere a unei persoane, a unui grup de persoane, sau a unei instituții etc. la o organizație, pentru a participa la activitățile acesteia sau a beneficia de anumite avantaje; afiliere.
2. (var.) (înv.) afiliațiune.
3. (antonim) dezafiliere.

alertețe

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it. all’ertezza)

1. vioiciune a ritmului unei melodii sau al unei poezii, care are un efect antrenant; agerime; elan, avânt.

alterant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. altérant)

1. care produce alterație; care modifică, alterează starea, compoziția unui lucru.
2. (despre un remediu etc.) care produce o schimbare profundă, treptată și cel mai adesea avantajoasă în organism.

ambala

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. /s’/emballer)

1. tr. a împacheta pentru transportat.
2. a face un motor să depășească turația normală.
3. refl. (despre cai) a-și lua avânt.
4. (fig.; despre oameni) a se lăsa purtat de mânie, de entuziasm; a se înflăcăra.

antagonism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antagonisme)

1. contradicție antagonistă; rivalitate.
2. (fiziol.) opoziție funcțională între două sisteme, organe sau substanțe.
3. simbioză avantajoasă numai unuia dintre simbionți.